În anul 1870, un general britanic împreună cu garnizoana sa urcă pentru prima dată pe valea râului Hunza, o zonă uitată de timp, ascunsă în ungherele muntoase din nord-estul Indiei de atunci. Întreaga omenire se afla în faţa unui miracol care sfida regulile ştiinţei oficiale. Oamenii care trăiau de milenii în acest loc uitat de boală, suferinţă, tristeţe şi stres, atingeau vârste incredibile, se bucurau de o stare a sănătăţii nemai-întâlnită nicaieri în lume şi puteau procrea la vârste la care cei mai mulţi occidentali zăceau deja în sicrie. Astazi, misterul Văii Hunza şi al locuitorilor este la fel de mare, în ciuda sutelor de investigaţii şi cercetari ştiinţifice. Beatitudinea uluitoare a acestui loc, suprapusă longevităţii deja proverbiale a locuitorilor săi, pare să ascundă, în continuare, secretul Frumuseţii fără Bătrâneţe şi al Vieţii fără de Moarte… Undeva în Pakistan …

Daca o căutăm strict după coordonate geografice, Hunza este o mica vale muntoasă din regiunea Gilgit-Baltistan, provincia autonomă de nord-vest din Pakistan. Întreaga vale este situată la înălţimea medie de 2.500 de metri, având o suprafaţă de 7.900 kilometri pătraţi. Fostul oraş Baltit, actualmente Karimbad este principalul oraşel al regiunii, astăzi – o populară destinaţie turistică, datorită priveliştilor spectaculoase din împrejurimi. Zona este marginită de munţi maiestuoşi, precum Utar Sar, Rakaposhi, Bojahagur Duanasir II, precum şi piscurile Hunza, Ghenta, Diran şi Bublimating: toţi munţii enumeraţi străpungând cerul cu înaltimi de peste 6 000 metri.
Istoria locului este interesantă, Hunza fiind la începuturile sale un mic stat izolat, mărginit de Tibet la nord-est, şi Munţii Pamir la nord-vest . Principatul condus în mod tradiţional de prinţi denumiti pe aceste meleaguri, Thum, a fost dizolvat în anul 1974, când a fost inclus în frontierele Pakistanului actual de către Zulfikar Ali Bhutto

Dacă în orice altă provincie a Pakistanului, speranța de viață atinge circa 50-60 ani, în Hunza traiesc probabil cei mai longevivi și mai sănătoși oameni din lume. Nu sunt puțini cei care au atins venerabila vârstă de 120 de ani! Se pare că nici cei mai bătrâni nu suferă de boli de inimă, cancer, artrită, carii dentare, diabet sau hipertensiune arterială. Cum este posibil așa ceva? Ei bine, unul dintre avantajele combinației de factori precum alimentație specifică, calitatea superioară a aerului și a apei, alături de munca fizică, a dus la acest miracol al vieții. În primul rând, o mare parte a alimentelor sunt consumate crude, iar vegetalele sunt mâncate pe loc, imediat după ce sunt culese. De fapt, în anotimpul cald, masa zilnică se compune din peste 80% legume și fructe, consumate în starea lor naturală. Copiii sunt alăptați până la 5-6 ani, iar laptele matern le asigură un sistem imunitar de fier și un aport de calciu neegalat, comparativ cu copiii occidentalilor. Aerul rece și altitudinea ridicată țin la distanță microbii și bacteriile, iar rozătoarele și insectele sunt aproape necunoscute în Hunza. Unul dintre secretele longevității de invidiat a băștinașilor constă și  în consumarea în cantități imense a caiselor.Caisul este unul dintre puținii pomi fructiferi care s-au putut adapta la asprimea climei din regiune. Caisele contin mari cantitati de vitamina B-17,  un excelent element natural împotriva cancerului.      

În Hunza, nici măcar cei mai bătrâni oameni nu sufereau de Parkinson, colesterol mărit, boli de inima, cancer (cancerul este totalmente necunoscut în rândul lor), artrita, carii dentare, afecţiuni ale vezicii urinare, diabet, tuberculoza, hipertensiune arterială, alergii, astm, boli de ficat, constipatie, hemoroizi sau alte sute de afecţiuni care vin ca o ironică notă de plată pentru noi, cei „civilizaţi, avansaţi tehnologic şi atotştiutori în ignoranţa noastră educată…

În Hunza nu exista spital, farmacie, azil de nebuni, secţie de poliţie, închisori, crime sau cerşetori. Iar asta nu din cauză că aceşti oameni sunt prea « barbari » sau săraci să le construiască, ci pentru că nu au existat niciodată, iar societatea hunzakuţilor nu are pur şi simplu nevoie de aceste avanposturi ale „omului civilizat”. Credeţi sau nu, dar aici se întâlnesc la tot pasul bătrânei şi bătrânici simpatici care nu mai ţin minte când anume s-au născut, dar care au vârste de 120-140 (!) ani, conform măsuratorilor şi analizelor de ultimă ora.
În Hunza, oamenii mor fie în urma accidentelor, fie de bătrâneţe, la vârste matusalemice. În niciun caz nu sunt seceraţi de boli degenerative, precum bătrânii din Occident. Dar cea mai mare surpriza a medicinei moderne a avut loc în urma investigării cazurilor des întâlnite în care „mamele” aveau 60-70 ani si „taţii” 70-90 ani. Pare incredibil, nu?
Unul dintre avantajele combinaţiei de factori precum alimentaţie specifică, calitatea superioară a aerului şi a apei, alături de munca fizică neostoită, a dus la acest miracol al vieţii. La început, autorităţile pakistaneze au refuzat să recunoască această neobişnuita situaţie, comentând ironic că odraslele nou nascute ale bătrânilor de 80 ani, aparţineau, de fapt, altor tineri din sate. Dar testele de paternitate efectuate în laboratoare din Marea Britanie şi S.U.A. au certificat că miturile şi zvonurile erau adevarate, iar bătrânii octogenari sunt, într-adevar, taţii nou născuţilor.  

Un alt secret al longevitatii rezidă, probabil, în modalitatea „neortodoxa” prin care localnicii îşi gătesc tradiţionala „Paine Hunza”. Pentru relizarea acestui aliment miraculos, băştinaşii macină în piatră boabe de grâu, orz şi hrişcă. Făina rezultată este amestecată cu ulei de canola, miere, melasă, lapte de soia, sare de mare, scorţişoara, nucşoară, suc proaspat de lămâie şi portocală, ouă, ulei de măsline, praf de curry, pătrunjel, ghimbir şi banane uscate, multe dintre aceste ingredinte fiind obţinute de băştinaşi în urma trocului. Pâinea rezultată este coaptă pe jumatate în tipsii mari de metal. Tradiţia cere sa fie coaptă doar pe jumatate, astfel încât principiile active, vitaminele si nutrientii să nu fie distruşi de temperaturile mari din cuptor.

Poate că întreg secretul sănătaţii şi longevității acestor oameni stă, de fapt, în simpla şi banala apă. Cu un singur amendament necesar: apa baută de hunzakuti provine din izvoarele care o aduc din gheţarul Ultar. Analizele de laboratoar au arătăt că apa din ghetarul Vaii Hunza este foarte bogată în potasiu şi cesiu, din acest motiv apa pură baută de băştinaşi este o apa foarte bogată în metale active/alcaline care, în ultimă instanţă, previn apartiţia cancerului.
Pană când ştiinţa va dezlega cu adevărat misterul longevităţii acestor oameni, într-o vale ascunsă din Himalaya, boala si bătrâneţea vor fi sfidate în continuare. Atât timp cât vor fi respectate tradiţiile şi obiceiurile străvechi din acest colţ uitat de lume