Istoria primelor reviste şi ziare

Presa şi-a făcut apariţia ca urmare a nevoii conducătorilor de a face anunţuri către supuşii lor, iar acestea să ajungă la cât mai mulţi şi cât mai repede. Aşa a început totul, citindu-li-se oamenilor ce a hotărât stăpânirea în diverse probleme. 
Împăratul Iulius Cezar a mers mai departe, ordonând în anul 59 î.Hr. ca hotărârile Senatului să fie săpate în piatră sau metal şi aceste „monitoare oficiale”, numite Acta Diurna, să se pună în locurile publice. 
În China secolelor II şi III d.Hr. circulau în rândul oficialilor foi cu ştiri, iar mai târziu, între anii 713 şi 734, „Buletinul Curţii” era scris pe mătase şi informaţiile erau citite oamenilor. 

De unde vine numele „gazetă” 

Cu adevărat strămoşii ziarelor sunt gazetele scrise de mână ale italienilor, numite avvisi sau gazettes, care au apărut la Veneţia în secolul al XVI-lea. În 1556, Guvernul de la Veneţia a scos „Notizie scritte”, care arătau ca nişte scrisori, iar informaţiile incluse în paginile lor erau pe subiecte militare, politice şi economice. Ca o curiozitate pentru zilele noastre reţinem că nu apăreau informaţii şi despre Veneţia. 
Avvisi erau de două feluri: publice şi secrete. Cele publice erau vândute cu preţul de o gazetă (monedă veneţiană a acelor timpuri), de unde şi numele de gazetă care s-a păstrat până astăzi. 
Cele secrete erau destinate unui public restrâns, conţineau informaţii sensibile, ceea ce astăzi numim „informări” şi „stenograme”, şi erau destinate oficialilor. 
Tot în secolul al XVI-lea, nemţii, cu spiritul lor pragmatic caracteristic, au inventat abonamentul la aceste „ziare” scrise de mână, informaţiile preţioase ajungând doar la cei bogaţi şi puternici, care îşi permiteau să le cumpere. 
Deşi tiparul fusese inventat de ceva vreme, la momentul apariţiei acestor „publicaţii” scrise de mână, soluţia nu era încă viabilă. Tiparul era greu de folosit, astfel că era destinat mai mult cărţilor religioase şi ştiinţifice, nu exista posibilitatea personalizării informaţiilor şi era destul de scump. Primul ziar tipărit se consideră a fi „Relation aller Fürnemmen und gedenckwürdigen Historien”, cunoscut şi sub numele Carolus, după cel care l-a înfiinţat la Strasbourg (aparţinând Germaniei pe atunci), în 1605 – Johann Carolus.

“Ştirile din Italia nu au sosit încă”

În 1618, a apărut la Amsterdam publicaţia săptămânală “Courante uyt Italien, Duytslandt, &c.”, publicată şi editată de Caspar van Hilten, cu ştiri şi informaţii din Germania, revoluţionară la nivel de aspect, scrisul fiind pe două coloane. 
Au apărut şi în Anglia publicaţii de genul Courante, dar pe atunci britanicii nu dădeau ştiri şi informaţii din Anglia, ci din Italia, Germania, Franţa, Polonia, Ungaria, Ţările de Jos. Cum transporturile mai înregistrau întârzieri, uneori apărea “informaţia” preţioasă că…”Ştirile din Italia nu au sosit încă”. 
Primul ziar serios scos de englezi a apărut în 1665, era săptămânal şi se numea “Oxford Gazette”, având un aspect modern.
Primul ziar francez a fost “Gazette de France”, în 1631, portughezii au scos “A Gazeta da Restauração”, în 1641, iar polonezii au avut “Merkuriusz Polski Ordynaryjny”, în 1661. 
Presa americană a debutat cu “Publick Occurrences Both Forreign and Domestick”, tipărit în Boston în anul 1690, sub conducerea lui Benjamin Harris. A fost publicat în doar o ediţie, din cauza cenzurării lui de către autorităţi. 

Primul cotidian şi o idee valabilă şi astăzi 

Primul cotidian a fost scos de englezi, prin Elizabeth Mallet, în anul 1702. Ziarul era format dintr-o singură foaie, care pe spate avea publicitate. Elizabeth publica doar ştiri externe, simple şi fără comentarii, opinând că “cititorii ei au inteligenţa să-şi facă singuri o opinie” – deci o discuţie veche de când lumea, pe subiectul informaţie versus comentariu (emoţie). 
Prima revistă cu caracter generalist a fost scoasă tot de britanici. În 1731 a apărut “The Gentlemanâs Magazine”, sub conducera lui Samuel Johnson, poet, eseist, critic literar, editor. 

Curierul românesc – începătorul presei de la noi 

Deşi în 1790 apărea în Moldova, în limba franceză, “Couriere de Moldavie”, care este primul ziar tipărit la noi, începuturile presei româneşti sunt făcute de “Curierul românesc” şi “Albina Românească. 
Prima gazetă care a avut o apariţie constantă a fost “Curierul românesc”, scos în aprilie 1829 de Ion Heliade Rădulescu, cu sprijinul boierului şi cărturarului Dinicu Golescu, care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei (iniţial trebuia să se numească “Curierul Bucureştilor”, nume ce l-ar fi îngrădit în conţinut). 
Acest ziar a existat, cu mici întreruperi, până pe 12 decembrie 1859. 
Cuprindea ştiri politice, militare, articole cu note de îndrumare pe teme de istorie, geografie, economie etc., ştiri “din afară” şi “din lăuntru”, texte administrative, informaţii despre plecări şi sosiri ale demnitarilor, despre “lucrarea pământului, care merge înainte cu mare spor”. 
În anul 1837 a apărut şi un supliment al ziarului, numit “Curierul de ambe sexe”, care era un magazin cultural. 
Tot aparţinând zorilor presei româneşti menţionăm gazeta politico-literară “Albina Românească”, a lui Gheorghe Asachi. Această publicaţie bi-săptămânală a apărut tot în 1829 şi a existat până în 1850, cu o pauză de doi ani, între 1835 şi 1837. 

Un gând despre „Istoria primelor reviste şi ziare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: